Orchidelirium

Orchidelirium este denumirea data perioadei din epoca victoriana cand nebunia generata de descoperirea orhideelor a facut ca pretul acestor plante sa atinga cote absurde.

Orchidelirium este asociata cu perioada si fenomenul „Tulipmania” din Olanda, avand ca protagonisti bulbii de lalele adusi din Turcia. Orchidelirium se desfasoara in Anglia victoriana.

Multe averi s-au facut si multe vieti s-au pierdut cand vanatoarea de orhidee si-a atins apogeul, in secoulul XVIII – XIX.

Orchidelirium incepe in 1818 cu William John Swainson care a plecat intr-o expeditie pentru cautarea de noi plante in Rio de Janeiro.
Acesta a trimis un colet cu plante tropicale inapoi la Londra si a folosit drept coarda de legat si material de umplutura in colet, orhidee. Aceste orhidee epifite au supravietuit transportului si cand coletul a ajuns la destinatie se spune ca acestea au inflorit cu niste flori nemaivazute, mai frumoase decat cele din colet. William considera aceste plante ca fiind parazite si fara o valoare ornamentala.

Cu aceste prime flori s-a declansat febra orhideelor cunoscuta sub numele de Orchidelirium, care nu putem spune ca s-a incheiat nici azi.

Aproximativ jumatate din plantele trimise nu supravietuiau calatoriei lungi. Cererea a crescut, plantele au devenit din ce in ce mai scumpe si tot mai multi oameni isi riscau viata sa le procure.

Orhideele ce veneau din expeditii erau vandute la licitatie, la niste preturi naucitoare. Nobilii vremii erau cei care isi permiteau sa investeasca sumele acestea de bani, dar nu de putine ori plantele se ofileau si mureau pentru ca nu erau ingrijite adecvat.

Bogatii, cei care isi permiteau sa cultive orhidee, construiau sere imense si complexe in care sa-si pastreze si expuna orhideele descoperite. Apoi angajau botanisti si vanatori de orhidee sa cutreiere lumea in lung si-n lat pentru a gasi noi orhidee.

Tot acum apare pentru prima data si meseria de vanator de orhidee, care este un termen generic dat oricarui mercenar sau botanist care era dispus sa isi riste viata pentru a descoperi orhidee. Datorita complexitatii problemei mercenarii erau mereu insotiti de botanisti care sa identifice o specie noua si nu sa se intoarca acasa cu o gramada de orhidee deja descoperite.

Meseria de vanator de orhidee era una extrem de periculoasa, fiind expusi la tot felul de pericole precum sa fie mancati de canibali, de tigri, furnici sau orice altceva cu dinti, sa se innece, sa se imbolnaveasca de boli specifice zonelor tropicale sau mai rau, sa fie ucisi de vanatori de orhidee competitori. Toate aceste pericole sunt cat se poate de reale, ele fiind povestite de vanatorii de orhidee ce reuseau sa se intoarca in viata, fapt care a marit riscul colectarii de orhidee dar si prestigiul lor.

Incarcatura pretioasa cu care se intorceau vanatorii de orhidee nu era mereu de o frumusete uimitoare. Bulbophyllum phalaenopsis (foto), spre exemplu, duhnea a carne stricata. Floarea orhideei Drakaea lividia arata ca un manunchi de tentacule extraterestre si  poate ajunge la o greutate de jumatate de tona. Si binenteles ca au exista si cativa vanatori de orhidee care au avut parte de o moarte mai stupida, striviti de orhidee cand incercau sa o desprinda din copaci.
In 1835 Ducele de Devonshire isi trimite gradinarul in Cherrapunji, dealurile Khari, sub controlul Dr. Wallich, directorul gradinii botanice din Calcutta.

Aceasta expeditie este una din primele mari expeditii organizate pentru descoperirea de orhidee, si se dovedeste a fi una foarte productiva reusind sa aduca inapoi peste 80 de noi specii de orhidee. Calatoria a durat 2 ani de zile.

Dupa o astfel de expeditie, Ducele devine unul din cei mai importanti colectionari de orhidee. Dar acesta statea prost cu finantele in acea perioada si pentru finantarea unei viitoare expeditii erau necesare fonduri din alte surse. Suma de 1.600 £ a fost donata de aproximativ 20 de nobili si pepiniere importante, finantand astfel o noua expeditie, de data aceasta in Vancouver si in Muntii Stancosi canadieni. Expeditia a plecat din Anglia pe 20 martie 1838.

Colectia Ducelui de Devonshire era pastrata la Chatsworth, loc care va adaposti in final cea mai mare colectie privata de orhidee din Regat.

i-au parte la expeditia din 1838. Unul stia franceza si celalalt latina si a invatat si ceva spaniola. Ei erau sfatuiti „sa se fereasca de ursi si femei, ambele fiind un obstacol in viata linistita a unui colectionar”.

Din pacate amandoi au murit cand nava lor s-a rasturnat pe raul Columbia.

Moartea lor l-a afectat pe Ducele de Devonshire si a atras atentia asupra riscurilor unei atfel de calatorii. Dar in final moartea lor nu a facut decat sa mareasca interesul pentru orhidee.

Multe specii de orhidee au povestile lor individuale prin care au reusit sa ajunga in Anglia, cu costuri enorme de bani si vieti omenesti.

Dendrobium Lasionthera a fost descoperita in Noua Guinee in 1932 dar a fost pierduta in urma bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial. Redescoperirea ei este una dramatica, capitanul Neptune Blood reuseste sa scape cu viata din insulele Japoniei doar datorita tenacitatii si curajului sau, aducand cu el un singur exemplar din aceasta planta.

Urmasii acelei plante au putut fi admirati pentru mult timp crescand in iazul Victoria Amazonica din cadrul gradinilor de la Kews Gardens.

Vanda Sanderiana a fost descoperita in Filipine in 1882 de catre vanatorul de orhidee Roebelin, angajat de domnul Sanders.

Roebelin impreuna cu echipa sa erau oaspeti ai unui trib de bastinasi din Mindanao. Pentru a linisti frica europenilor de animalele salbatice, seful tribului ii „cazeaza” in cel mai inalt copac din tabara.

In timp ce dormeau in casa din copac un cutremur puternic loveste zona si scutura puternic toata padurea. Cutremurul distruge toate scarile de acces in copac si Roebelin ramane izolat in copac o zi intreaga. In timp ce astepta construirea unei noi scari observa prin acoperisul distrus o floare de culoarea liliacului si cu nuante de scortisoare. Catarandu-se pe acoperis descopera o noua specie de orhidee pe care o numeste Vanda Sanderiana.

In 1901, opt vanatori de orhidee au pornit in cautare de orhidee rare in Filipine. Unul a fost mancat de tigru, altul a fost uns cu ulei si i s-a dat foc de catre indigeni si 5 au disparut complet fara nici o urma. Unul singur a supravietuit, dar a reusit sa aduca 7.000 de orhidee.

Alt grup de vanatori de orhidee a fost capturat in timp ce explorau prin Papua Noua Guinee. Pana au venit fortele indoneziene pentru a-i salva, doi au fost decapitati si „consumati”.

Apoi a urmat Columbia, unde se spunea ca se ascund cele mai rare si mai frumoase orhidee, dar era si cel mai dificil si salbatic teren.

Primul a murit innecat in raul Orinocco in timp ce incercau sa-l traverseze, apoi dizinteria si febra galbena au facut mai multe victime. Apoi s-au intalnit cu un alt grup de vanatori de orhidee, intalnire ce aproape a degenerat intr-un duel.

Dupa ce au comunicat finantatorului intalnirea cu celalalt grup, acesta le-a ordonat sa-i urmareasca, sa adune aceleasi specimene ca si ei si apoi sa urineze pe ascuns peste colectia lor de orhidee pentru a le omora.

Indiferent cat de dor le-ar fi de casa, vanatorii de orhidee nu se imprieteneau cu rivalii.

Vanatorii de orhidee ce reuseau sa se intoarca, dupa ce au supravietuit incercarilor, povesteau intamplari incredibile. Povesti precum cele ale canibalilor din Insulele Solomon care isi torturau victimele cu orhidee legate in jurul lor. Orhideele infloreau spectaculos hranindu-se cu sangele victimelor.

Sau povestea orhideelor din Brazilia, de o frumusete sfasietoare dar cu un miros ce putea omora un om. Orhideele infloreau peste tot dar nu puteau fi culese din copaci datorita mirosului lor, ca un miraj la  care nu puteai ajunge.

In 2003 la Royal Botanic Gardens, Kew s-a deschis al IX-lea festival dedicat orhideelor cu tema „In cautarea paradisului”. Expozitia continea scrisori, jurnale si picturi pe tema „Povestiri indraznete din epoca Victoriana” si vanatoarea de orhidee.

Vanatoarea de orhidee persista si in ziua de azi si nu este lipsita de pericole.

Tom Hart Dyke, un cautator de plante are cu o pasiune pentru orhidee, a plecat intr-o expeditie in traditia vanatorilor de orhidee din trecut si a fost luat prizonier in anul 2000 de gherilele FARC in zona Darian Gap, intre Panama si Columbia. A fost tinut ostatic 9 luni si amenintat cu moartea, dar in final a fost eliberat.

In toata aceasta perioada si-a tinut moralul ridicat construind o gradina cu plante pe care le adunase. Povestea s-a intreaga poate fi gasita pe pagina proprie tomhartdyke.co.uk/.